TransAlpin Bike Marathon

Dupa cum spune si titlul, weekendul trecut "ne-am cocotat" pe Transalpina, unde, impreuna cu echpa Bus-Giant, am luat startul la unul din cele mai grele maratoane de la noi. Spun asta deoarece traseul a avut aproximativ 55 km si o diferenta de nivel de 2000 m, diferenta care a fost dintr-o bucata in aproximanix 25 km. Si nu numai altitudinea si diferenta de nivel il face atat de greu cat si vremea care este foarte schimbatoare iar anul trecut am avut parte de o furtuna in toata regula cu fulgere, tunete si grindina. Din fericire in acest an am scapat ca prin urechile acului.

TransAlpin Bike Marathon, chiar daca a ajuns abia la a 2-a editie este destul de cunoscut in lumea sportului cu pedale. Fata de anul trecut prezenta la start a fost mai scazuta, chiar daca inscrisi erau cu mult mai multi, principala cauza fiind prognoza meteo nefaforabila. Cei prezenti au avut de ales dintre cele trei trasee diferite ca lungime şi dificultate, marathon (55 km cu diferentă de nivel pozitiva 2.000 m), classic (30 km cu diferentă de nivel pozitiva 1.300 m) si family (10km - un părinte + copil de maxim 14 ani), având startul şi sosirea în acelaşi punct la baza partiei M1 in fata apres-skiului.

Startul si sosirea competiţiei au avut loc la 1.600 m altitudine,iar cel mai inalt punct atins a fost de aproape 2.200 m.

In prima parte a cursei s-a rulat in pluton compact pana pe prima coborare, unde datorita lungimii si a dificultatii am ramas decat 5 persoane. A urmat apoi un drum de 10 km in usoara urcare (fals-plat, cum ii spunem noi) pe valea raului Galben pana in punctul unde se desparteau traseele si incepea urcarea propriu-zisa. Inca de pe acesta am ramas cu Petrache si Rosioru, alaturi de care am urcat pana in golul alpin (aproximativ jumatatea catararii), loc din care muntele a inceput sa fie tot mai abrupt iar eu sa ma descurc tot mai greu. Nu am putut tine pasul cu cei doi, inca o data dovedindu-se ca cele 71 kg care le detin :) sunt putin cam multe pentru urcarile lungi.

Am reusit sa termin pe pozitia a 2-a la categoria mea de varsta si pe cea de-a 3-a la general. A fost un concurs greu pe care ma bucur ca l-am alergat si ca l-am terminat, iar pe cei care au facut acelasi lucru nu pot decat sa ii felicit.

Maratonul Bucegilor

Sport, mișcare, relaxare!
La Padina Fest cucerește un munte!

Acestea au fost mesajele cu care am fost primiti la acest concurs...si pe buna dreptate au zis bine :)

Dacă ediția de anul trecut a stat sub semnul ecologiei, anul acesta, pe lângă obiectivul principal de protejare a naturii și ridicare a educației montane, Padina Fest a puns un deosebit accent pe sport și mișcare în aer liber organizând trei maratoane.
Cei pasionați de ciclism au avut ocazia de a explora Parcul Natural Bucegi cu traseele pline de privelistile minunate din zonă, în cadrul Maratonului Bucegilor, un maraton de MTB , într-un cadru spectaculos, la o altitudine de până la 2000 metri.

Traseul, de aproximativ 40 km cu o diferență de nivel de 1000 metri, a avut startul pe platoul Lunca Padinii și a trecut pe lângă numeroase obiective turistice: Lacul Bolboci, Șaua Dichiului, Valea Dorului, Piatra Arsă, Babele, Cerdacul și Peștera. Nu a fost un traseu tehnic, pot spune mai mult "de fuga", dar a a avut si el cateva portiuni dificile pe coborare.
Vremea a fost excelenta si chiar daca soarele a fost prezent tot timpul temperatura nu a urcat mai sus 25 grade, ceva mai rar intalnit in ultima luna la concursuri.
La startul acestui concurs, atuul fiind zona splendida, au fost prezenti peste 250 de persoane din toate colturile tarii.

Concursul prpriu-zis, din punctul meu de vedere, a fost unul reusit, chiar daca a avut mici scapari la marcaje si la premii.
Fiind un traseu "de fuga" mi-a placut mult si m-am simtit foarte bine. Am reusit sa urc impreuna cu cei din frunte pana in platou, eu nefiind cel mai bun catarator pe dealurile lungi, loc unde, intr-un moment de slabiciune am pierdut contactul cu Frunzeanu si Arpad.

Am tras doua guri de aer, am luat un gel, si am inceput sa imi fac ritmul pentru ai prinde pe cei din fata. Am reusit sa il prind pe Marian, l-am apropiat si pe Arpad dar la Piatra Arsa , din cauza marcajului slab, am pierdut aproape 1 minut si din spate m-au prins Marian si Petrache. Am ramas cu Petrache pe coborare pana la final unde am fost invins de acest la sprint.

Am reusit sa termin pe treapta a treia a podiumului...data viitoare sper la mai bine :)

Maratonul Vinului

Desi au trecut trei saptamani, nu am uitat de Maratonul Vinului si m-am hotarat sa scap de restanta.
Cursa s-a desfasurat pe un traseu masurand 55 de kilometri si care cumuleaza o diferenta de nivel pozitiva de 1350 de metri. Parcursul urmeaza in principal drumurile destinate accesului in podgoriile de acolo, zona viticola destul de renumita.

Dificultati tehnice majore in acceptiunea pe care aceasta notiune o are in mountainbike nu prea se gasesc pe traseu, insa coborarile erau destul de periculoase intrucat se mergea prin iarba in care stateau ascunse ditamai crapaturile cauzate de uscarea excesiva a solului, crapaturi care d-abia asteptau sa-ti inhate roata si sa te faca sa faci cunostinta cu tarana prahoveana. Am reusit sa evit aceasta intalnire nu foarte placuta din punctul meu de vedere, desi la un moment dat mi-a scapat destul de profund roata din spate intr-o crevasa si doar cu greu am putut redresa bicicleta.

Impresia cea mai puternica si, totodata, elementul definitoriu al acestui concurs pentru majoritatea participantilor a fost reprezentata de caldura ucigatoare de pe traseul lipsit cu desavarsire de orice obiect care ar fi putut intr-un anumit moment sa ne racoreasca catusi de putin cu umbra sa.

M-am simtit bine cu toate ca startul a fost un pic cam rapid pentru gustul meu. Pe prima parte ploiestenii Frunzeanu si Nitu, precum si Bogdan ( campulungean de-al meu) au impus un ritm super vioi, insa pe masura ce kilometrii treceau cei doi au inceput sa sucombeze din cauza caniculei am recuperat teren, reusind sa trec primul peste linia de finish.

Aceasta cursa a venit ca o confirmare a faptului ca in conditii grele(canicula, frig, ploaie) reusesc sa ma mobilizez si, in consecinta, sa ma descurc destul de bine.
Dupa cursa am avut o prima intalnire frugala cu licorile din zona, intalnire care m-a facut sa visez cat de tare ar fi fost ca premiul pentru pozitia ocupata la acest concurs sa fi fost echivalentul greutatii mele in vin. De preferat rosu si dulce ori demidulce :)

Spor la antrenamente si ne vedem pe traseul curselor viitoare!

Campionatele Nationale MTB Cross Country

Sa fiu sincer, nu stiu cu ce sa incep, ideea este ca am scris tocmai acum despre aceasta cursa deoarece nu am avut timp si nicidecum din alte motive.Sunt destul de multe de spus despre aceste campionate dat totusi atat de putine...atat de putine din punctul meu de vedere deoarece nu am fost cel mai norocos fiind nevoit sa abandonez.

Sa incepem cu inceputul...pentru cei care nu stiu, si cu siguranta sunt multi, C.N. MTB XCO s-au desfasurat si in acest an la Paltinis in data de 22.07 pe cel mai tehnic si dur traseu de XCO pe care am concurat pana acum, atat in tara cat si in strainatate, asta pentru ca totul se desfasoara in inima naturii si a salbaticiei. Traseul, foarte tehnic dupa cum am spus, a avut 5 ture plus un startloop care au adunat aproximativ 1500 m total ascensiune in 35 km. Pe langa diferenta mare de nivel si efortul depus la o altitudine de aproximativ 1500m, principala problema a venit de la coborarile foarte abrupte pline cu radacini, bolovani si un sol extrem de afanat care reducea considerabil aderenta si stabilitatea pe bicicleta. Nici nu puteai sa rasufli usurat ca ai scapat de o coborare periculoasa ca si urma imediat o urcare foarte tehnica si trebuia sa te mobilizezi pentru a trece peste ea.

Traseul a fost putin modificat fata de anii trecuti, dar nu cu mult, noutatea fiind o urcare pe radacini destul de tehnica si un drop pe prima coborare. La antrenamentele dinaintea cursei nu am avut nicio problema in parcurgerea lui chiar m-am descurcat peste asteptarile mele.

Chiar daca a fost un traseu care nu ma avantaja, ma simteam bine si eram increzator in fortele mele. A sosit si ziua cursei, dar lucrurile nu au decurs asa cum mi-as fi dorit. Inca de la inceput am simtit ca nu este ziua mea norocoasa deoarece dupa start mi-a scapat piciorul din pedala si am lovit ghidonul cu genunchiul. M-am redresat repede dar asta m-a costat cateva pozitii importante si m-a facut sa intru pe primele coborari in pozitia a 7-a. Asta nu a fost bine deoarece s-a format foarte mult praf si nu am mai vazut aproape nimic. Am incercat sa recuperez, am fortat si la primul obstacol mai mare, adica drop-ul, am aterizat gresit si am cazut, nu foarte rau dar mi-am fortat putin umarul. Am continuat, incercand sa recuperez timpul pierdut, dar la tura a 2-a, tot la drop, mi-a iesit piciorul din pedala si am cazut destul de rau, norocul meu fiind ca in zona respectiva erau spectatori si m-au prins ca alt fel nu stiu cum si unde m-as fi oprit.

M-am lovit puternic la umar si am fost nevoit sa ma opresc deoarece nu mai puteam tine ghidonul cum trebuia cu mana dreapta. Am luat decizia de a ma opri pentru a nu risca o accidentare si mai grava. Spre norocul meu nu am avut nimic rupt sau fisurat doar o contuzie puternica la umarul drept.

II felicit pe toti cei care au terminat si mai ales pe cei care au castigat. Data viitoare sper sa am mai mult noroc :)

Cheile Rasnoavei Adventure

Sambata am avut placerea de a participa, in apropierea Rasnovului, la concursul "Cheile Rasnoavei Adventure", cea mai ampla competitie de sporturi montane din Romania. Spun cea mai ampla deoarece sambata si duminica pe langa ciclism au mai avut loc si concursuri de duatlon si alergare montana, dupa urmatorul program:
-Sambata: Mountain bike maraton 60 km.; Duatlon individual 18 km.+ 21km.; Cursa mountain bike 18 km;
-Duminica: Maraton, alergare montana 42,195 km; Cursa semimaraton, alergare montana 21Km.
A fost prima editie a unui eveniment initiat de Crina Coco Popescu, membra a Lotului National de Alpinism, prima alpinista din lume care a incheiat Circuitul 7 Volcanoes al celor mai inalti vulcani de pe fiecare continent.

Cheile Rasnoavei Adventure, eveniment aflat la prima editie, a fost organizat de Clubul Sportiv Montan Altitudine si a avut parte de o prezenta numeroasa atat la ciclism cat si la celelalte probe. Evenimentul a fost unul reusit, chiar daca organizatorii au avut mici erori, dovada fiind prezenta numeroaselor nume cunoscute din duatlon, mountain bike, maraton alergare montana.

In ceea ce ne priveste, adica cursa de Mountain Bike Maraton, a avut un traseu interesant, cu foarte putine portiuni tehnice, mai mult de "fuga" ce a masurat aproximativ 60km cu o diferenta de nivel de aproape 2000m. Vremea a fost destul de calduroasa, dupa cum ne-a obisnuit in aceasta perioada, dar buna pentru pedalat.
Traseul a fost destul de slab marcat ceea ce ne-a facut sa il gresim de cateva ori, pe rand, toti cei din frunte. Dupa jumatatea traseului am ramas 3 sportivi care am mers impreuna pana la final astfel evitand sa pierdem traseul din nou. Ne-am duelat la sprintul final unde am reusit sa ma impun. M-am simtit destul de bine si ma bucur ca am reusit sa castig.